Oana COMĂNIȚĂ – Nutriționist Dietetician – specialist în programul Diet Club CENTRUL DE DIETĂ

Fitoestrogenii sunt compuși bioactivi de origine vegetală, cu structură chimică și activitate biologică asemănătoare estrogenilor endogeni, care pot influența funcționarea sistemului endocrin uman. Interesul crescut pentru acești compuși se datorează potențialului lor de a modula procese hormonale implicate în numeroase patologii, în special cele estrogen-dependente, precum endometrioza, cancerul de sân, cancerul de prostată și simptomatologia menopauzei.
Principalele clase de fitoestrogeni includ izoflavonoidele (izoflavone și cumestani) și lignanii. Izoflavonele, precum genisteina și daidzeina, se regăsesc predominant în soia și produsele derivate, fiind intens studiate datorită efectelor lor estrogenice selective. Cumestanii, în special cumestrolul, prezintă una dintre cele mai ridicate activități estrogenice dintre fitoestrogeni, fiind identificați în lucernă și trifoi. Lignanii, prezenți în semințe de in, susan, cereale integrale și unele legume, devin biologic activi după metabolizarea intestinală în enterolignani (enterodiol și enterolactonă), exercitând efecte estrogenice sau antiestrogenice în funcție de contextul hormonal.
Mecanismul de acțiune al fitoestrogenilor este complex și dependent de concentrație, tipul de receptor estrogenic și nivelul estrogenilor endogeni. Aceștia se leagă preferențial de receptorii estrogenici β, acționând ca modulatori selectivi ai receptorilor de estrogen (SERMs). În plus, fitoestrogenii pot influența căi moleculare independente de receptorii estrogenici, având efecte antioxidante, antiinflamatorii, antiproliferative și antiangiogenice. Aceste proprietăți le conferă un potențial rol protector în prevenția și evoluția patologiilor hormonale.
Absorbția și metabolismul fitoestrogenilor sunt strâns legate de flora intestinală, care transformă formele glicozidice inactive în agliconi activi. Biodisponibilitatea acestora variază considerabil între indivizi, fiind influențată de dietă, sex, status hormonal și compoziția microbiotei intestinale. De asemenea, fitoestrogenii pot interacționa cu diverse medicamente, în special cu terapiile hormonale utilizate în cancerul de sân, aspect care necesită prudență în administrarea suplimentelor alimentare bogate în fitoestrogeni.
Influența fitoestrogenilor asupra patologiilor hormonale este intens studiată, însă rezultatele rămân uneori contradictorii. În endometrioză, fitoestrogenii pot avea efecte atât benefice, prin reducerea activității estrogenice excesive, cât și potențial nefavorabile, în funcție de doză și tipul de compus. În cancerul de sân și de prostată, aceștia pot reduce riscul de apariție și progresie tumorală prin mecanisme antiestrogenice și antiproliferative. În menopauză, fitoestrogenii sunt utilizați frecvent pentru ameliorarea simptomelor vasomotorii, reprezentând o alternativă la terapia hormonală clasică.
Contribuția personală a lucrării constă într-un studiu observațional privind nivelul de informare și consumul de fitoestrogeni în rândul pacienților cu patologii hormonale. Rezultatele au evidențiat un grad variabil de cunoaștere și utilizare a alimentelor bogate în fitoestrogeni, subliniind necesitatea unei educații nutriționale adecvate și a unei abordări personalizate.
În concluzie, fitoestrogenii reprezintă compuși naturali cu un rol semnificativ în modularea echilibrului hormonal. Integrarea lor rațională în dietă și în strategiile terapeutice necesită o evaluare atentă a beneficiilor și riscurilor, susținută de dovezi științifice și de particularitățile fiecărui pacient.