Vreau sa stiu

Pare să fie întrebarea pe care o primim cel mai des și o observăm constant în mediul online.

dr. Monica Foit MĂCIȘANU, medic specialist în programul Diet Club Centrul de Dieta, a participat la o conferință online, despre „Importanța echipei multidisciplinare în abordarea pacientului metabolic”, unde s-a discutat pe larg despre subiectul revenirii la greutatea inițială după parcurgerea unei diete alimentare. Indiferent care a fost aceasta și ce a presupus programul respectiv. Statisticile nu arată deloc bine: între 80 – 95% dintre cei care încearcă o dietă pun greutatea înapoi… De cele mai multe ori, întoarcere la greutatea inițială se face în pași atât de mici, încât nu ne dăm seama. Alteori se întâmplă aproape „peste noapte”, cum ne descriu pacienții noștri.

Indiferent cum se întâmplă, motivul pare să fie, în majoritatea cazurilor, neasumarea noii identități. Cu alte cuvinte, când nu mai avem sprijinul nutriționistului/cărții/programului care ne-a ajutat să ne eliberăm de kilogramele în plus, nu știm ce să facem.

Pentru că nu avem bine înrădăcinate obiceiurile unei persoane „slabe” sau „sănătoase”, pentru că mai toată viața am cărat cu noi un bagaj care nu ne-a ajutat, nu suntem obișnuiți cu noua identitate.

Aici intervine munca individuală a fiecăruia dintre noi! Aici intervine marele „DE CE?” – „De ce vreau mai exact să slăbesc?” (dacă răspunsul este „să încap în rochia de petrecere”, imediat ce s-a terminat petrecerea, nu mai avem niciun motiv pentru care să ne ținem de promisiunea pe care ne-am făcut-o, corect?). Aici intervine un program isteț de slăbire, care are și o etapă de MENȚINERE inclusă – la fel, poate chiar MAI IMPORTANTĂ, decât etapa de slăbire. Aici intervine suportul unui nutriționist, despre care vorbim constant!

Scrie-ne astăzi dacă îți dorești o schimbare eficientă, de durată, dacă vrei să ai sprijinul unei echipe profesioniste și un plan bine pus la punct!

Ne poți lăsa oricând mesaj sau ne poți suna la telefon:

#Suceava  0723 100 103

#Botoșani  0722 116 106

#Bacău  0739 096 046

#Brașov  0723 020 030

Într-o perioada incertă și dificilă emoțional, e posibil să te întorci spre mâncare pentru refugiu emoțional.

Senzația de bine durează, din păcate, puțin, după care poți fi copleșit(ă) de sentimentul de vinovăție.

Ce să faci ca să nu te mai lași dus(ă) de valul emoțional direct spre insula din frigider?

Am făcut o listă cu o serie de soluții, însă amintește-ți că vindecarea completă vine din  acceptare a corpului nostru, în primul rând, și în al doilea rând, din acceptarea emoțiilor – orice culoare ar avea.

Mâncarea are scopul de a ne oferi nutrienții de care avem nevoie ca să dăm randament și să ne trăim viața așa cum ne dorim. Nu este refugiu!

Așadar, câteva sugestii să gestionezi mâncatul pe fond emoțional atunci când te copleșesc emoțiile:

1. Încearcă alte metode de control al stresului, care nu au legătură cu alimentația ta. Poți încerca meditație, yoga, plimbări în natură, îmbrățișări lungi, o conversație cu un prieten, scris în jurnal, exerciții de respirație etc. Orice funcționează pentru tine.

2. Verifică-ți nivelul de foame ÎNAINTE să dai buzna în frigider/dulap. Întreabă-te „pe o scară de la 1 la 10, cât îmi este de foame?” Ascultă-ți corpul, și dacă nu se aude nimic dinspre stomac, să știi că nu e foame. Lasă dorința să treacă.

3.  Nu ține ronțăieli aproape, ca să eviți tentația.

4. Ține un jurnal alimentar. Notează cât mănânci, când mănânci, ca să poți observa, în timp, care sunt perioadele în care tinzi să exagerezi.

5. Respectă un plan alimentar. Asta te va ajuta să fii mai conștient de acțiunile tale, te va responsabiliza foarte mult.

6. Cere ajutor de la profesioniști. Un nutriționist – dietetician va ști exact cum să te îndrume și să te ajute să nu te abați de la plan.

Nu uita că avem o echipă de nutriționiști capabili, și că în programul nostru de 13 săptămâni de dietă, ai parte de sprijinul dedicat al propriului tău profesionist!

Greșeli frecvente în alimentația copiilor!

Monica Foit MĂCIȘANU – Medic specialist în programul Diet Club Centrul de Dieta

↘Se critică de către adulți mâncarea servită…calitate, proveniență, mod de preparare;

↘Masa se servește grăbit, se zorește copilul ….unii copii sunt mai lenți și trebuie să le respectăm ritmul, chiar daca este altul decât al nostru. In caz contrar copilul se inhibă și poate sa refuze mâncarea;

↘Cel mic are un meniu diferit decât al părinților…se va simți marginalizat/discriminat sau, din contra, ca i se cuvine tot ce este mai bun;

↘Copilul este forțat să mănânce prea mult față de cat poate…adulții hotărăsc calitatea și copiii cantitatea;

↘Copilul servește masa singur, în timp ce părinții își găsesc de treabă în alta parte. Compania tuturor și mâncatul împreună menține legătura și apartenența;

↘Mâncatul la televizor/ laptop sau joaca pe telefon în timpul mesei.

↘O stare de tensiune / conflict /stress în timpul servirii mesei;

↘Copilul este certat pentru o greșeală din timpul zilei sau chiar din altă ocazie;

↘Reguli neadecvate pentru copil…este exclus din conversație pentru ca el trebuie să mănânce, nu să vorbească, în timp ce adulții nu respectă regula;

↘Lipsa confortului…haine prea strâmte, scaun prea scund /înalt;

Ana Ciobanu – Dietetician și Psiholog specialist în programul Diet Club Centrul de Dieta

E-urile reprezintă codificarea aditivilor alimentari care sunt autorizați de a fi folosiți în UE și în țările care au adoptat acest sistem.

Comisia Codex Alimentarius definește aditivii ca fiind orice substanță care nu este consumată în mod normal ca aliment și care nu este folosită în mod normal ca un ingredient tipic alimentului (cu sau fără valoare nutritiva), dar care se adaugă unui aliment în scop tehnologic și organoleptic (pentru fabricare, ambalare, depozitare, conservare).

Nu toate substanțele regăsite în produsele procesate sunt considerate aditivi (de ex. substanțe adăugate ca elemente nutritive: minerale, vitamine, fibre/ mai mult decât atât, un ingredient poate fi considerat ca aditiv în raport cu funcția îndeplinita și cu cantitatea adăugată (de ex. gelatina este ingredient în cazul aspicurilor, dar aditiv în cazul în care este folosită ca agent de legare).

E-urile pot fi clasificați în funcție de domeniul de utilizare: coloranți, conservanți, antioxidanți, acidifianți, corectori de aciditate, antiaglomeranți, îndulcitori, agenți de încărcare, emulsificatori, agenți de îngroșare etc. Sunt codificați cu litera E urmată de un numar format din 3 cifre, începând cu 100.

Daca unele E-uri sunt lipsite de toxicitate (precum acidul acetic, E 260, folosit pentru conservarea legumelor, sosurilor, pestelui marinat, sau acidul sorbic, E200, utilizat pentru conservarea alimentelor sub forma de emulsii (maioneza, unt), a unor brânzeturi, a fructelor uscate sau sucurilor de fructe, a patiseriei, a cărnii de vita sau pasare, și a vinului), alte E-uri sunt suspectate de a contribui la aparitia unor afecțiuni (de ex. tartrazina, E 102, colorant sintetic asociat cu reactii alergice și suspectat de acțiune cancerigena; eritrozina, E 127, care poate afecta glanda tiroida; roșu Ponceau 4R care poate contribui la apariția ADHD-ului și este suspectat de acțiune cancerigena etc.)

In concluzie, trebuie să subliniem că aditivii sunt testați înainte de a fi aprobați pentru consumul uman, dar combinațiile alimentare zilnice pe care le facem nu trebuie să duca la depășirea dozelor admise. Informați-vă cu atenție înainte de a alege ce consumați și nu uitați ca “doza corectă face diferența dintre o otravă și un leac” (Paracelsus).

Ioana ANTON – nutriționist dietetician specialist în programul Diet Club Centrul de Dieta
Antioxidanții sunt substanțe, fie nutrienți, fie enzime care așa cum spune însăși denumirea combat – sunt anti/împotriva – efectele oxidării în organism. Este bine de știut că aceștia sunt de două tipuri antioxidanți endogeni – produși de organismul nostru și exogeni pe care îi putem consuma din alimente sau suplimente alimentare.
O dietă bogată în antioxidanți ar însemna aportul corect de vitamina A, E și C, complexul de vitamine B, polifenoli si carotenoizi și betacaroten.
Cea mai mare cantitate de vitamina A o conține ficatul de vită, porc, pui, curcan și pește, aproximativ 6,5mg/100g produs.
Vitaminele din grupul B, vitamina C, betacarotenul și carotenoizii se găsesc în cantități mari în fructe, legume cu frunze verzi și legume ca morcovi, cartof dulce și dovleac.
Una din cele mai bogate surse de vitamina E este uleiul din germeni de grâu, aprox. 215mg/100g produs.
Polifenolii sunt prezenți în plante aromatice (cum ar fi extractul de ginseng, usturoi, scorțișoară sau curcumina din turmeric), fructe (resveratrolul din struguri) .
Ne sunt de folos sau nu?
Studiile observaționale (într-un studiu observațional, investigatorii evaluează anumite aspecte ce țin de sănătatea grupurilor de participanți), ghidate de date epidemiologice și încorporate în viitoare studii suplimentare, vor ajuta la elucidarea întrebărilor despre mecanismele de acțiune ale antioxidanților și dozele necesare. Cu toate acestea, în timp ce multe întrebări legate de antioxidanți și sănătate rămân fără răspuns, cert este că trebuie să ne uităm doar la nivelul macro al alimentelor, mai degrabă decât la nivelul micro al constituenților specifici. Fructele, legumele, ceaiurile, ierburile, vinurile și unele tipuri de ciocolată sunt bogate în antioxidanți. Cu precizarea că vitamina A și E sunt foarte sensibile la căldură, iar prin tratament termic îndelungat sunt reduse cantitativ. În timp ce vitaminele din grupul B sunt stabile atunci când produsele alimentare sunt preparate în cuptor, la grătar sau la abur.
Studiile intervenționale ( participanții primesc un tratament specific, conform planului de cercetare) evidențiază lipsa informațiilor privind siguranța aportului susținute de doze moderate până la mari de suplimente de micronutrienți și daunele pe termen lung nu pot fi excluse, în special la fumători. Sunt necesare dovezi suplimentare cu privire la eficacitatea, siguranța și dozarea adecvată a antioxidanților în raport cu bolile cronice.
În prezent, cele mai prudente sfaturi de sănătate publică continuă să fie consumarea unei varietăți de alimente de origine vegetală pe cât posibil proaspete, nepreparate termic și produse local. Prin urmare este bine să profităm de abundența legumelor cu frunze verzi care ne este adusă de primăvara!

Ana Ciobanu – Dietetician și Psiholog specialist în programul Diet Club Centrul de Dieta

Ideea că felul în care ne alimentăm se asociază cu sănătatea și frumusețea pielii nu este nici noua, nici surprinzatoare. Există numeroase studii clinice, epidemiologice și chiar dovezi empirice în acest sens. Pielea este organul cu suprafata cea mai mare și poate oferi rapid, printr-o simpla observație, informații despre anumite stari interioare. Dezechilibrele nutriționale care cauzează schimbări cutanate se datorează fie unui deficit de nutrienți, vitamine, minerale sau calorii, fie unui exces caloric.

In ceea ce priveste vitaminele hidrosolubile (care se dizolvă în apa) și unele minerale s-au constatat urmatoarele:

• deficitul de vit. B3 duce la apariția rash-ului eritematos pe zona tegumentara expusa la soare (la gât acest rash ia forma “colierului Casal”);
• deficitul de vit. B6 și zinc cauzează dermatita seboreica;
• deficitul de vit. B9, vit. B12 și fier determina paloare;
• deficitul de vit. B2, B3, B6, B9, fier și zinc poate duce la apariția glositei;
• deficitul de vit. B2, B3, B6, B7, fier cauzeaza stomatita angulara, cheilita;
• deficitul de vit. C si zinc determina vindecare tardiva a ranilor; iar daca vorbim doar despre deficitul de vit. C, acesta determina petesii perifoliculare, hemoragii, gingivita, gingivoragii.

Vitaminele liposolubile A si K (care se dizolva în grasime) au și ele un impact asupra sănătății și aspectului pielii. Astfel:

• deficitul de vit. A poate da pielii un aspect uscat, îngroșat și cu descuamari pe suprafete intinse. Pe de alta parte, excesul de vit. A (>7,5 mg/zi) determina o pigmentare galbena/portocalie a pielii (în special a palmelor) și un tegument uscat si pruriginos, însa acidul retinoic sau derivatii acestuia pot fi utilizati ca tratament eficient împotriva acneei, psoriazisului sau cancerului de piele non-melanom.
• deficitul de vit. K poate determina doar in cazurile severe hemoragii cutanate si ale mucoaselor in special la pacientii cu sindrom de malabsorbtie, fibroza chistica, boli hepatice sau aflati sub tratament cu warfarina, salicilati, cefalosporine.

In schimb, deficitul de vit. liposolubile D sau E nu se asociaza cu modificari la nivelul pielii.

Deficitul de acizi grasi esentiali (linoleic, linolenic, acid arahidonic) poate cauza si el dermatita atopica, tegumente uscate, depigmentari și alopecie.

Vitaminele C si E sunt antioxidante iar cercetarile au aratat ca atunci cand se regasesc în combinația și concentrația potrivita ofera fotoprotectie mai mare aplicate direct pe piele decât administrate pe cale orala.

Anorexia si bulimia nervoasa, tulburari grave de alimentatie, conduc la dezechilibre ce afecteaza printre altele si tegumentul. Ele se asociaza la adulti cu piele uscata, prurit, pete hiperpigmentate, pistrui, lanugo (par fin, pufos, inchis la culoare pe abdomen, spate si antebrate care in mod normal apare doar la nou-nascuti), unghii și păr fragil, panarițiu (infecția pielii din jurul unghiei).

Nu în ultimul rând, excesul caloric, deși indirect, are de asemenea un impact negativ asupra pielii. Acesta duce de cele mai multe ori la obezitate. Pliurile cutanate din zona abdominala, regiunea submamara, inghinala, axiala si interfesiera care apar la persoanele obeze favorizeaza frictiunea pielii, dezvoltarea microbiana anormala în lipsa ventilării adecvate și a transpirației excesive. Consecința este apariția iritațiilor și infecțiilor pielii (intertrigo). Alte modificari la nivelul pielii asociate cu obezitatea sunt vergeturile, dermatita de staza si ulcer varicos.

In concluzie, o stare buna de sanatate și o alimentație potrivită sunt ingrediente esențiale pentru piele de care trebuie să avem grijă cu atât mai mult cu cat ea nu serveste doar termoreglarii, protecției sau funcției senzitive, ci este și o componentă împortanta a aspectului și infațișării noastre exterioare. Nu uitati nici de hidratare adecvata in functie de sezon. Frumusețea vine într-adevar din interior!

Ioana ANTON – nutriționist dietetician specialist în programul #DietClubCentruldeDieta

O metoda de conservare cunoscută de multă vreme este aplicarea temperaturii ridicate asupra alimentelor. Principalele microorganisme-fungi,mucegaiuri,bacterii,paraziti sunt distruse la temperaturi între 60-80°C, ceea ce înseamnă că prin simpla fierbere (fierberea se realizează la temperaturi minime de 100°C) vor fi inactivate.

Conservarea termică depinde  de prezența proteinelor, grăsimii, a aerului, a sării sau a zahărului. Practic un aliment bogat în grăsimi este mai rezistent la temperaturi ridicate ceea ce presupune o perioadă mai îndelungată de aplicare a temperaturii ridicate, fiind unanim acceptat ca încălzirea la 80°C timp de 20 de minute este suficient pentru a distruge microorganismele dăunătoare. Prezenţa unor cantităţi mari de zahăr şi sare favorizează influenţa acţiunii termice, de aceea conservarea alimentelor cu ajutorul celor doua ingrediente este folosită la scară industrială și nu numai. Eliminarea completa a aerului, înainte de sterilizare, poate diminua aceste degradări.

Aplicarea temperaturii ridicate afecteaza vitamina B12, B5, B6. Vitamina C este cea mai usor degradabila (în proportie de pâna la 90%), urmata de vitamina B2 (în proportie de maximum 30%).

Cel mai răspândit procedeu de conservarea al alimentelor în lume este tehnica frigului având o largă folosire în industria alimentară preponderent datorită costurilor reduse, păstrarea alimentelor se face fără adaosuri și tehnologia folosită este una ușoară. În timp ce refrigerarea (temperaturi peste 0°C) este folosită pentru stocarea temporară(câteva zile)  a produselor alimentare sub forma lor proaspătă, congelarea (temperaturi sub 0° C până la -35°C) poate prelungi durata de stocare până la câteva luni în funcție de produsul alimentar și temperatura la care este expus. O dată cu apariția si răspândirea la scară mondială a aparatelor ce pot congela orice produs alimentar se pare că inclusiv populația generală a recurs la această variantă ușoară de a conserva alimentele.

De reținut

➡️Conservarea alimentelor prin aplicarea temperaturii ridicate se realizează mai bine în recipientele de volum redus decât în cele mari, deoarece se realizează o suprafaţă de contact mai mare a alimentului la temperaturi ridicate, deci o inactivare a microorganismelor.

➡️Un tratament termic intens, dar de scurta durata, este mai putin distructiv decât o expunere mai blânda, dar pentru un interval de timp mai mare

➡️Spre deosebire de expunerea la temperaturi ridicate structura fizică a alimentului este mai puțtin afectată de expunerea la frig, însă denaturarea vitaminelor și mineralelor apare și este necesară limitarea congelării

➡️Prin congelare la -18°C untul își va păstra proprietățile timp de 8 luni, carnea cu un procent ridicat de grăsimi(slănină,ceafă), cea tocată și măruntaie  slănina timp de 2-3 luni, carnea proaspătă timp de 6-12 luni,  peștele gras pentru 4 luni și cel afumat pentru 2 luni,  și carnea de porc timp de 6 luni păsări(pui,curcan) intregi rezistă până la 12 luni, în timp ce fructele și legumele congelate rezistă până la 8-12 luni.

➡️Este folosită o temperatura egală sau mai mare de -18°C deoarece la această temperatură este blocată multiplicarea bacteriană, cea a drojdiilor și a mucegaiurilor

➡️Un produs alimentar nu poate fi congelat mai mult de 6 luni datorita modificărilor fizice și chimice greu de controlat

➡️Congelarea lentă,cea pe  care o facem acasă este mai dăunătoare produselor alimentare față de congelarea rapidă efectuată la nivel industrial din cauza proceselor fizice care au loc (presiunea osmotică,cristalizarea)

➡️Decongelarea lentă permit elementelor hidrosolubile (vitamine și săruri minerale) să revină parțial în celulă prin urmare este de intenție decongelarea lentă prin mutarea produselor congelate în frigider pentru păstrarea proprietăților nutritive inițiale mai bine. ATENȚIE va dura mai mult timp față de decongelarea la temperatura camerei!

➡️Orice produs alimentar decongelat trebuie preparat si consumat imediat și în nici un caz recongelat!

Citește și alte informații despre dietă și alimentație sănătoasă➡️

https://www.centruldedieta.ro/category/vreau-sa-stiu/

Bibliografie:

ABC of Nutrition, Michael Colquhoun, Anthony Handley, T. R. Evans, 2004;

Food-safety-handbook Ronald h. Schmidt,Gary e. Rodrick,2003;

Principii de igiena si siguranta alimentara , Tarcea Monica ,  Ruta Florina Daniela,  Rus Victoria, Salcudean Maria, 2017;

Igiena și Siguranța alimentelor, Nicolae Opopol, 2019.

Ana Ciobanu – Dietetician și Psiholog specialist în programul DietClubCentruldeDieta

Termenul de microbiom propus de Joshua Lederberg face referire la totalitatea organismelor (100 trilioane) care cântăresc aproximativ 2 kg și care trăiesc în sau pe corpul nostru: bacterii, virusuri, fungi, inclusiv genele acestora. Microbiomul cuprinde 3 mari grupe de organisme: comensale (care conviețuiesc pașnic cu noi), sinbiotice (care sunt benefice pentru sanatatea noastra) și patogene (care ne pot afecta starea de sanatate).

Diversitatea speciilor de organisme care formeaza flora intestinala este un element cheie pentru sanatatea noastră și este în stransa legătura cu alimentatia pe termen lung. Din acest punct de vedere microbiomul cuprinde 3 mari enterotipuri: tipul I este preponderent compus din Bacteroides spp. si este asociat cu o alimentatie bogata în proteine și grăsimi animale, tipul II este preponderent compus din Prevotella spp. si este asociat cu o alimentatie bogata în glucide (în special fibre), iar în tipul III predomina Ruminococcus spp. Cu alte cuvinte cu cât se consuma mai multe alimente dintr-o anumita grupa alimentara cu atât vor predomina unele specii în detrimentul altora. Atunci când se produce un dezechilibru care afecteaza diversitatea alimentatiei se produce subsecvent un dezechilibru al florei intestinale care poarta denumirea de disbioza și care poate crește riscul de a avea obezitate, status inflamator crescut, disfunctii ale sistemului imun, cancer, dezechilibru acido-bazic, tulburari digestive (precum sindromul de colon iritabil), afectiuni dermatologice, tulburari psihoafective sau dezechilibre hormonale. Disbioza are si alte cauze precum: tratamentul cu antibiotice sau cu antiacide, AINS, anticonceptionale, steroizi, chimioterapie, indulcitori artificiali, alcool, infectii si stres. Exista o comunicare circulara intre creier, intestin si microbiom care se realizeaza pe cale nervoasa, endocrina si imuna, astfel ca perturbarile de la orice nivel pot afecta intregul circuit. Spre exemplu, serotonina (neurotransmitator care regleaza somnul, apetitul, mediaza starile emotionale și inhiba durerea) este produsa în proportie de 95% de celulele cromafine din tractul gastrointestinal care este conectat cu 100 milioane de neuroni. Funcționarea acestor neuroni și productia de serotonina este deci influențată de microbiom a carui componenta este direct determinata de alimentatie.

Ioana Anton – nutriționist dietetician specialist în programul Diet Club Centrul de Dieta

Colaborarea Organizației Națiunilor Unite pentru Agricultură și Alimentație (FAO) cu Organizația Mondială a Sănătății (OMS) în anul 1963 a dus la elaborarea unui cod de bune practici, de ghiduri și de alte recomandări referitoare la produsele alimentare pentru a proteja sănătatea consumatorilor numit Codex Alimentarius. Astfel conform acestui cod îndulcitorii alimentari sunt acele substanțe cu gust dulce, folosite în industria alimentară pentru acțiunea lor îndulcitoare. Originea și structurile lor chimice sunt diferite, dar toți sunt folosiți direct în alimentaţie sau constituie materie primă pentru produsele alimentare dulci și nu numai.

Un studiu relativ recent (2018) sugerează faptul că aproximativ 75% din produsele prezente în supermarketuri conțin o formă de zahăr adăugat, sub diferite denumiri, altele în afară de zahăr. Deoarece denumirea lor nu ne duce cu gândul la zahăr, am putea trece cu vederea aceste “mici detalii”. Uite câteva exemple de zahăr sub diverse forme: glucoză, fructoză, maltoză (sau malț), galactoză, dextroză, lactoză, sorbitol, zahăr alb granulat, zahăr brun, sirop de porumb bogat în fructoză, zahăr din porumb, miere, maltodextrină, sirop de zahăr, melasă, zahăr din trestie, sirop de arțar sunt numai câteva din denumirile îndulcitorilor alimentari folosiți în mod constant în producerea alimentelor pe care le consumăm zi de zi. Aceștia nu conțin aproape nici un alt nutrient decât zahărul în sine, un carbohidrat pur, uşor de metabolizat și asimilat în organism, ceea ce face ca orice exces de energie provenită din metabolizarea sa să fie rapid depus sub formă de depozit (țesut adipos).

Unde găsim aceste tipuri de zahăr?

Preponderent în alimentele procesate de tipul dulciurilor, înghețată, băuturi carbogazoase și energizante, ceai instant, gumă de mestecat, bomboane mentolate, untul de arahide, sosuri pentru salate, ketchup, sosuri pentru paste, supe instant, mezeluri, iaurt cu fructe, brânză topită, cereale pentru micul dejun și batoane de cereale, pâine, produse de patiserie:brioșe, gogoși, biscuiți, plăcinte, covrigi, conserve de fructe, fructe uscate sau fructe uscate glazurate, conserve de legume (porumb, fasole, roșii), oțet balsamic, mâncăruri gata preparate ce pot fi încălzite la cuptorul cu microunde, dulciurile diabetice și inclusiv în mâncare pentru bebeluși. Studiile pe oameni și animale arată că zahărul activează receptorii cerebrali de dopamină, substanță chimică ce contribuie la controlul centrilor plăcerii și recompensei, exact ca și drogurile, provocând dependență.

În concluzie evitarea alimentelor procesate industrial și citirea etichetelor în amănunt ne va ajuta să facem cele mai corecte alegeri pentru noi!

Ana Ciobanu – Dietetician și Psiholog specialist în programul #DietClubCentruldeDieta Ceaiurile veritabile precum ceaiurile negre, oolong, ceaiurile verzi, albe si galbene provin din aceleasi specii de plante, Camellia sinensis si Thea sinensis, care infloresc la inaltimi mari in climate umede aproape de Ecuator. Cu toate ca din aceleasi specii provin 5 mari categorii de ceaiuri exista tehnici diferite de prelucrare a acestora care le ofera arome diferite si chiar proprietati usor diferite in special datorita cantitatii diferite de cafeina pe care o contin. Cele mai cunoscute tipuri de ceai negru sunt: Assam, Ceylon, Darjeeling, Earl Grey, English Breakfast si Irish Breakfast.Diferenta majora dintre ceaiurile negre si celelalte este ca frunzele plantei sunt complet oxidate (lasate sa fermenteze) inainte sa fie uscate si sunt cele mai bogate in cafeina (100 g de ceai negru contine aproximativ 21 mg cafeina), cu exceptia ceaiurilor yerba mate si guayusa. O parte din efectul cafeinei este neutralizat de prezenta in frunzele acestor plante si a altor alcaloizi purinici precum teofilina si teobromina.Printre efectele pozitive ale ceaiurilor negre (consumate in doze terapeutice) se numara: cresterea vigilentei si diminuarea senzatiei de oboseala, imbunatatirea memoriei, intarzierea instalarii dementei sau Alzheimer-ului, scaderea riscului de aparitie a diabetului, scaderea riscului de aparitie a litiazei renale, a cancerului de prostata, a cancerului ovarian, protejarea impotriva osteoporozei, scaderea LDL colesterolul, atenuarea simptomelor bolii Parkinson. Polifenolii din ceaiul negru influenteaza pozitiv si procesul de scadere ponderala prin doua mecanisme: inhiba ingestia, digestia si absorbtia grasimilor si glucidelor; stimuleaza metabolismul lipidic prin atenuarea lipogenezei (prin care se formeaza tesutul adipos) si accentuarea lipolizei (descompunerea grasimilor).Si din punct de vedere cromatic ceaiurile negre au efecte benefice pentru ca multe din ele capata in ceasca tente rosiatice si aceasta coloratura sugereaza energie, entuziasm, putere, vointa, bunastare, curaj, dragoste, pasiune si virilitate. Altele au tente portocalii si acest aspect are efecte pozitive asupra creierului, revitalizand si limpezind mintea, imbunatatind autocontrolul, intarind vointa si capacitatea de adaptare circumstantiala. Totusi trebuie avut in vedere faptul ca ceaiurile negre, datorita componentelor lor, pot avea si efecte nedorite si de aceea se recomanda prudenta in folosirea lor. Nu este indicat consumul de ceai negru persoanelor care au acnee, fibroza chistica, ulcer, epilepsie, hiperexcitabilitate nervoasa sau care au un nivel sangvin scazut de potasiu sau fier. Persoanelor cu sensibilitate la cafeina sau celor care consuma mai mult de 5 cesti pe zi, ceaiul negru le poate determina diaree, tremuraturi, tahicardie sau artimii, greata si varsaturi, dureri de cap, stari anxioase, insomnii si accentueaza poliuria. Nici persoanelor care sufera de hipertensiune arteriala sau afectiuni coronariene nu le este indicat acest tip de ceai. Interactiunea dintre unele medicamente si cafeina din ceaiul negru este alt aspect important. Astfel, cafeina impreuna cu inhibitori ai monoaminoxidazei (medicament antidepresiv) poate determina cefalee; cafeina poate diminua efectul benzodiazepinelor (ex. Diazepam) insa potenteaza efectul analgezicelor, antipireticelor si ergotaminei (medicament folosit pentru migrene).Daca optati pentru un ceai negru decafeinizat este important sa retineti ca vor mai ramane cantitati mici de cafeina in el dupa decafeinizare (aproximativ 2 mg la o ceasca) si este bine sa cunoasteti si metoda prin care el a fost obtinut. Decafeinizarea in fabrica cu dioxid de carbon este una din cele mai naturale si sigure. In confortul casei dumneavoastra puteti insa alege o metoda simpla de a injumatati cantitatea de cafeina dintr-o ceasca apeland la metoda “dublei fierberi”: luati frunzele de ceai din ceainicul cu apa clocotita si puneti-le in alt ceainic peste care turnati din nou apa clocotita. Cafeina se dizolva in apa si jumatate din ea va ramane astfel in primul ceainic. Dar tineti cont de faptul ca in general ceaiurile decafeinizate (chiar si partial) isi pot pierde o parte din componente (taninuri, uleiuri esentiale, polifenoli) care contribuie semnificativ la construirea aromelor specifice. Ceaiul negru este o placere dar si o unealta a comunicarii care consumat rational are si efecte terapeutice.