Vreau sa stiu

Conservarea alimentelor acasă

Ioana ANTON – nutriționist dietetician specialist în programul #DietClubCentruldeDieta

O metoda de conservare cunoscută de multă vreme este aplicarea temperaturii ridicate asupra alimentelor. Principalele microorganisme-fungi,mucegaiuri,bacterii,paraziti sunt distruse la temperaturi între 60-80°C, ceea ce înseamnă că prin simpla fierbere (fierberea se realizează la temperaturi minime de 100°C) vor fi inactivate.

Conservarea termică depinde  de prezența proteinelor, grăsimii, a aerului, a sării sau a zahărului. Practic un aliment bogat în grăsimi este mai rezistent la temperaturi ridicate ceea ce presupune o perioadă mai îndelungată de aplicare a temperaturii ridicate, fiind unanim acceptat ca încălzirea la 80°C timp de 20 de minute este suficient pentru a distruge microorganismele dăunătoare. Prezenţa unor cantităţi mari de zahăr şi sare favorizează influenţa acţiunii termice, de aceea conservarea alimentelor cu ajutorul celor doua ingrediente este folosită la scară industrială și nu numai. Eliminarea completa a aerului, înainte de sterilizare, poate diminua aceste degradări.

Aplicarea temperaturii ridicate afecteaza vitamina B12, B5, B6. Vitamina C este cea mai usor degradabila (în proportie de pâna la 90%), urmata de vitamina B2 (în proportie de maximum 30%).

Cel mai răspândit procedeu de conservarea al alimentelor în lume este tehnica frigului având o largă folosire în industria alimentară preponderent datorită costurilor reduse, păstrarea alimentelor se face fără adaosuri și tehnologia folosită este una ușoară. În timp ce refrigerarea (temperaturi peste 0°C) este folosită pentru stocarea temporară(câteva zile)  a produselor alimentare sub forma lor proaspătă, congelarea (temperaturi sub 0° C până la -35°C) poate prelungi durata de stocare până la câteva luni în funcție de produsul alimentar și temperatura la care este expus. O dată cu apariția si răspândirea la scară mondială a aparatelor ce pot congela orice produs alimentar se pare că inclusiv populația generală a recurs la această variantă ușoară de a conserva alimentele.

De reținut

➡️Conservarea alimentelor prin aplicarea temperaturii ridicate se realizează mai bine în recipientele de volum redus decât în cele mari, deoarece se realizează o suprafaţă de contact mai mare a alimentului la temperaturi ridicate, deci o inactivare a microorganismelor.

➡️Un tratament termic intens, dar de scurta durata, este mai putin distructiv decât o expunere mai blânda, dar pentru un interval de timp mai mare

➡️Spre deosebire de expunerea la temperaturi ridicate structura fizică a alimentului este mai puțtin afectată de expunerea la frig, însă denaturarea vitaminelor și mineralelor apare și este necesară limitarea congelării

➡️Prin congelare la -18°C untul își va păstra proprietățile timp de 8 luni, carnea cu un procent ridicat de grăsimi(slănină,ceafă), cea tocată și măruntaie  slănina timp de 2-3 luni, carnea proaspătă timp de 6-12 luni,  peștele gras pentru 4 luni și cel afumat pentru 2 luni,  și carnea de porc timp de 6 luni păsări(pui,curcan) intregi rezistă până la 12 luni, în timp ce fructele și legumele congelate rezistă până la 8-12 luni.

➡️Este folosită o temperatura egală sau mai mare de -18°C deoarece la această temperatură este blocată multiplicarea bacteriană, cea a drojdiilor și a mucegaiurilor

➡️Un produs alimentar nu poate fi congelat mai mult de 6 luni datorita modificărilor fizice și chimice greu de controlat

➡️Congelarea lentă,cea pe  care o facem acasă este mai dăunătoare produselor alimentare față de congelarea rapidă efectuată la nivel industrial din cauza proceselor fizice care au loc (presiunea osmotică,cristalizarea)

➡️Decongelarea lentă permit elementelor hidrosolubile (vitamine și săruri minerale) să revină parțial în celulă prin urmare este de intenție decongelarea lentă prin mutarea produselor congelate în frigider pentru păstrarea proprietăților nutritive inițiale mai bine. ATENȚIE va dura mai mult timp față de decongelarea la temperatura camerei!

➡️Orice produs alimentar decongelat trebuie preparat si consumat imediat și în nici un caz recongelat!

Citește și alte informații despre dietă și alimentație sănătoasă➡️

https://www.centruldedieta.ro/category/vreau-sa-stiu/

Bibliografie:

ABC of Nutrition, Michael Colquhoun, Anthony Handley, T. R. Evans, 2004;

Food-safety-handbook Ronald h. Schmidt,Gary e. Rodrick,2003;

Principii de igiena si siguranta alimentara , Tarcea Monica ,  Ruta Florina Daniela,  Rus Victoria, Salcudean Maria, 2017;

Igiena și Siguranța alimentelor, Nicolae Opopol, 2019.

Microbiomul și alimentația

Ana Ciobanu – Dietetician și Psiholog specialist în programul DietClubCentruldeDieta

Termenul de microbiom propus de Joshua Lederberg face referire la totalitatea organismelor (100 trilioane) care cântăresc aproximativ 2 kg și care trăiesc în sau pe corpul nostru: bacterii, virusuri, fungi, inclusiv genele acestora. Microbiomul cuprinde 3 mari grupe de organisme: comensale (care conviețuiesc pașnic cu noi), sinbiotice (care sunt benefice pentru sanatatea noastra) și patogene (care ne pot afecta starea de sanatate).

Diversitatea speciilor de organisme care formeaza flora intestinala este un element cheie pentru sanatatea noastră și este în stransa legătura cu alimentatia pe termen lung. Din acest punct de vedere microbiomul cuprinde 3 mari enterotipuri: tipul I este preponderent compus din Bacteroides spp. si este asociat cu o alimentatie bogata în proteine și grăsimi animale, tipul II este preponderent compus din Prevotella spp. si este asociat cu o alimentatie bogata în glucide (în special fibre), iar în tipul III predomina Ruminococcus spp. Cu alte cuvinte cu cât se consuma mai multe alimente dintr-o anumita grupa alimentara cu atât vor predomina unele specii în detrimentul altora. Atunci când se produce un dezechilibru care afecteaza diversitatea alimentatiei se produce subsecvent un dezechilibru al florei intestinale care poarta denumirea de disbioza și care poate crește riscul de a avea obezitate, status inflamator crescut, disfunctii ale sistemului imun, cancer, dezechilibru acido-bazic, tulburari digestive (precum sindromul de colon iritabil), afectiuni dermatologice, tulburari psihoafective sau dezechilibre hormonale. Disbioza are si alte cauze precum: tratamentul cu antibiotice sau cu antiacide, AINS, anticonceptionale, steroizi, chimioterapie, indulcitori artificiali, alcool, infectii si stres. Exista o comunicare circulara intre creier, intestin si microbiom care se realizeaza pe cale nervoasa, endocrina si imuna, astfel ca perturbarile de la orice nivel pot afecta intregul circuit. Spre exemplu, serotonina (neurotransmitator care regleaza somnul, apetitul, mediaza starile emotionale și inhiba durerea) este produsa în proportie de 95% de celulele cromafine din tractul gastrointestinal care este conectat cu 100 milioane de neuroni. Funcționarea acestor neuroni și productia de serotonina este deci influențată de microbiom a carui componenta este direct determinata de alimentatie.

Zahărul ascuns!

Ioana Anton – nutriționist dietetician specialist în programul Diet Club Centrul de Dieta

Colaborarea Organizației Națiunilor Unite pentru Agricultură și Alimentație (FAO) cu Organizația Mondială a Sănătății (OMS) în anul 1963 a dus la elaborarea unui cod de bune practici, de ghiduri și de alte recomandări referitoare la produsele alimentare pentru a proteja sănătatea consumatorilor numit Codex Alimentarius. Astfel conform acestui cod îndulcitorii alimentari sunt acele substanțe cu gust dulce, folosite în industria alimentară pentru acțiunea lor îndulcitoare. Originea și structurile lor chimice sunt diferite, dar toți sunt folosiți direct în alimentaţie sau constituie materie primă pentru produsele alimentare dulci și nu numai.

Un studiu relativ recent (2018) sugerează faptul că aproximativ 75% din produsele prezente în supermarketuri conțin o formă de zahăr adăugat, sub diferite denumiri, altele în afară de zahăr. Deoarece denumirea lor nu ne duce cu gândul la zahăr, am putea trece cu vederea aceste “mici detalii”. Uite câteva exemple de zahăr sub diverse forme: glucoză, fructoză, maltoză (sau malț), galactoză, dextroză, lactoză, sorbitol, zahăr alb granulat, zahăr brun, sirop de porumb bogat în fructoză, zahăr din porumb, miere, maltodextrină, sirop de zahăr, melasă, zahăr din trestie, sirop de arțar sunt numai câteva din denumirile îndulcitorilor alimentari folosiți în mod constant în producerea alimentelor pe care le consumăm zi de zi. Aceștia nu conțin aproape nici un alt nutrient decât zahărul în sine, un carbohidrat pur, uşor de metabolizat și asimilat în organism, ceea ce face ca orice exces de energie provenită din metabolizarea sa să fie rapid depus sub formă de depozit (țesut adipos).

Unde găsim aceste tipuri de zahăr?

Preponderent în alimentele procesate de tipul dulciurilor, înghețată, băuturi carbogazoase și energizante, ceai instant, gumă de mestecat, bomboane mentolate, untul de arahide, sosuri pentru salate, ketchup, sosuri pentru paste, supe instant, mezeluri, iaurt cu fructe, brânză topită, cereale pentru micul dejun și batoane de cereale, pâine, produse de patiserie:brioșe, gogoși, biscuiți, plăcinte, covrigi, conserve de fructe, fructe uscate sau fructe uscate glazurate, conserve de legume (porumb, fasole, roșii), oțet balsamic, mâncăruri gata preparate ce pot fi încălzite la cuptorul cu microunde, dulciurile diabetice și inclusiv în mâncare pentru bebeluși. Studiile pe oameni și animale arată că zahărul activează receptorii cerebrali de dopamină, substanță chimică ce contribuie la controlul centrilor plăcerii și recompensei, exact ca și drogurile, provocând dependență.

În concluzie evitarea alimentelor procesate industrial și citirea etichetelor în amănunt ne va ajuta să facem cele mai corecte alegeri pentru noi!

Ceaiul Negru

Ana Ciobanu – Dietetician și Psiholog specialist în programul #DietClubCentruldeDieta Ceaiurile veritabile precum ceaiurile negre, oolong, ceaiurile verzi, albe si galbene provin din aceleasi specii de plante, Camellia sinensis si Thea sinensis, care infloresc la inaltimi mari in climate umede aproape de Ecuator. Cu toate ca din aceleasi specii provin 5 mari categorii de ceaiuri exista tehnici diferite de prelucrare a acestora care le ofera arome diferite si chiar proprietati usor diferite in special datorita cantitatii diferite de cafeina pe care o contin. Cele mai cunoscute tipuri de ceai negru sunt: Assam, Ceylon, Darjeeling, Earl Grey, English Breakfast si Irish Breakfast.Diferenta majora dintre ceaiurile negre si celelalte este ca frunzele plantei sunt complet oxidate (lasate sa fermenteze) inainte sa fie uscate si sunt cele mai bogate in cafeina (100 g de ceai negru contine aproximativ 21 mg cafeina), cu exceptia ceaiurilor yerba mate si guayusa. O parte din efectul cafeinei este neutralizat de prezenta in frunzele acestor plante si a altor alcaloizi purinici precum teofilina si teobromina.Printre efectele pozitive ale ceaiurilor negre (consumate in doze terapeutice) se numara: cresterea vigilentei si diminuarea senzatiei de oboseala, imbunatatirea memoriei, intarzierea instalarii dementei sau Alzheimer-ului, scaderea riscului de aparitie a diabetului, scaderea riscului de aparitie a litiazei renale, a cancerului de prostata, a cancerului ovarian, protejarea impotriva osteoporozei, scaderea LDL colesterolul, atenuarea simptomelor bolii Parkinson. Polifenolii din ceaiul negru influenteaza pozitiv si procesul de scadere ponderala prin doua mecanisme: inhiba ingestia, digestia si absorbtia grasimilor si glucidelor; stimuleaza metabolismul lipidic prin atenuarea lipogenezei (prin care se formeaza tesutul adipos) si accentuarea lipolizei (descompunerea grasimilor).Si din punct de vedere cromatic ceaiurile negre au efecte benefice pentru ca multe din ele capata in ceasca tente rosiatice si aceasta coloratura sugereaza energie, entuziasm, putere, vointa, bunastare, curaj, dragoste, pasiune si virilitate. Altele au tente portocalii si acest aspect are efecte pozitive asupra creierului, revitalizand si limpezind mintea, imbunatatind autocontrolul, intarind vointa si capacitatea de adaptare circumstantiala. Totusi trebuie avut in vedere faptul ca ceaiurile negre, datorita componentelor lor, pot avea si efecte nedorite si de aceea se recomanda prudenta in folosirea lor. Nu este indicat consumul de ceai negru persoanelor care au acnee, fibroza chistica, ulcer, epilepsie, hiperexcitabilitate nervoasa sau care au un nivel sangvin scazut de potasiu sau fier. Persoanelor cu sensibilitate la cafeina sau celor care consuma mai mult de 5 cesti pe zi, ceaiul negru le poate determina diaree, tremuraturi, tahicardie sau artimii, greata si varsaturi, dureri de cap, stari anxioase, insomnii si accentueaza poliuria. Nici persoanelor care sufera de hipertensiune arteriala sau afectiuni coronariene nu le este indicat acest tip de ceai. Interactiunea dintre unele medicamente si cafeina din ceaiul negru este alt aspect important. Astfel, cafeina impreuna cu inhibitori ai monoaminoxidazei (medicament antidepresiv) poate determina cefalee; cafeina poate diminua efectul benzodiazepinelor (ex. Diazepam) insa potenteaza efectul analgezicelor, antipireticelor si ergotaminei (medicament folosit pentru migrene).Daca optati pentru un ceai negru decafeinizat este important sa retineti ca vor mai ramane cantitati mici de cafeina in el dupa decafeinizare (aproximativ 2 mg la o ceasca) si este bine sa cunoasteti si metoda prin care el a fost obtinut. Decafeinizarea in fabrica cu dioxid de carbon este una din cele mai naturale si sigure. In confortul casei dumneavoastra puteti insa alege o metoda simpla de a injumatati cantitatea de cafeina dintr-o ceasca apeland la metoda “dublei fierberi”: luati frunzele de ceai din ceainicul cu apa clocotita si puneti-le in alt ceainic peste care turnati din nou apa clocotita. Cafeina se dizolva in apa si jumatate din ea va ramane astfel in primul ceainic. Dar tineti cont de faptul ca in general ceaiurile decafeinizate (chiar si partial) isi pot pierde o parte din componente (taninuri, uleiuri esentiale, polifenoli) care contribuie semnificativ la construirea aromelor specifice. Ceaiul negru este o placere dar si o unealta a comunicarii care consumat rational are si efecte terapeutice.

Toamna din farfurie

Cristina Iuliana LAZĂRMedic specialist in programul #DietClubCENTRULDEDIETA Pentru ca este toamna, piata sau gradina sunt surse generoase de ingrediente pentru un ghiveci cu tot felul de legume asortate – rondele de ceapa alba sau rosie, dovlecei si ciupercute, rosii taiate in felii mai groase pentru a-si pastra savoarea si dulceata, vinete in cubulete mai groase si ardei gras….da ardeiul gras, cea mai bogata sursa naturala de vitamina C, urmat indeaproape de patrunjel, atit ca sursa de vitamine cat si pe portativul ierburilor aromate, alaturi de marar, cimbru, tarhon si usturoi. In cratita sau varianta la cuptor, scazut in tihna sau usor rumenit, asezonat cu o portie de salata de varza , putem considera ca in ziua respectiva ne-am luat portia de sanatate, vitamine, energie si buna dispozitie. Acum cand sezonul gripei si virozelor bate la usa o alimentatie eficienta poate face diferenta!

SUPERALIMENTE sau SUPERALIMENTATIE? – FRUCTELE DE PADURE

Ana Ciobanu – Dietetician și Psiholog specialist în programul #DietClubCentruldeDieta

Se foloseste adesea termenul de “superalimente” in cazul unor alimente bogate in nutrienti cum ar fi avocado, nuci, banane, broccoli, usturoi, somonul, fructe de padure etc. Chiar daca sunt foarte hranitoare toate aceste alimente luate individual nu vor acoperi niciodata necesarul nutritional al organismului. Prin urmare termenul de superaliment dar trebui utilizat cu precautie si mai degraba inlocuit cu cel de superalimentatie care face referire la combinarea in proportii corespunzatoare a alimentelor care ne aduc, pe de o parte caloriile vitale, iar pe de alta parte, substantele nutritive necesare unei alimentatii optime.
Cu aceste precizari de inceput doresc sa va aduc astazi in atentie fructele de padure.
Ele fac parte dintr-o mare familie cosmopolita care include de fapt mai multe familii precum familia Rosaceae, Solanaceae, Ericaceae, Grossulariaceae, Moraceae… si multe altele.
Timp de secole intregi fructele de padure au fost una din principalele surse de hrana a oamenilor si chiar materie prima pentru remedii impotriva bolilor (de exemplu, calugarii din Evul Mediu preparau sirop pentru tuse din coacaze negre cu mult timp inainte de a incepe sa le foloseasca sub forma de gemuri, iar afinele americane erau folosite de marinari pentru a preveni scorbutul in lungile calatorii pe mare).
Fructele de padure sunt foarte apreciate datorita cantitatii mari de fitochimicale pe care o contin (metaboliti secundari ai plantelor) cum ar fi acizi fenolici, taninuri, flavonoide si stilben care au proprietati antimicrobiene, antioxidante, antiangiogenice (reduc formarea de noi vase de sange), antiinflamatorii, inhibitoare a inmultirii celulelor canceroase, antidiareice. Fructele de padure contin cantitati mari si de pigmenti vegetali (responsabili de culoarea acestora) precum β-caroteni (precursori ai vitaminei A) inclusiv luteina care contribuie la sanatatea cardiovasculara si poate incetini progresia unor afectiuni oculare precum degenerescenta maculara sau antociani precum cianidina din coacaze, mure si afine sau ideina si mirtilina din afine.
Si mineralele sunt bine reprezentate in fructele de padure, cea mai mare cantitate gasindu-se in macese (Fe, Cu,Co, Mn).
MURELE conțin antioxidanți, taninuri, acid salicilic, acid elagic, pectina, vitaminele C, E, K si B9, minerale precum Mn si Cu,si nu in ultimul rand fibre care impreuna ofera reale beneficii organismului. 100 g de mure au 37 kcal si sunt compuse din 55 % glucide, 10% proteine, 5% grasimi si 29% fibre. Chiar si semintele lor contribuie la sanatate datorita faptului ca au acizi grasi omega 3.
AFINELE. Contin de asemenea vitaminele A,C, E, K, B1, B2, B3, B6 si B9, K, Mn, Mg Cu, antioxidanti (antociani si flavonoide), mucilagii si taninuri. Toate aceste componente sprijina organismul impotriva infectiilor, imbunatateste acuitatea vizuala, sustine sistemul cardiovascular. Si frunzele de afin au proprietati benefice mai ales in diabet datorita efectului hipoglicemiant.100 g de afine furnizeaza 59 kcal si sunt alcatuite din 82% glucide, 5% proteine, 5% grasimi si 8% fibre
ZMEURA. Contine vitaminele A, C, B1, B2, B3 si K, minerale precum Fe, Ca, K, Mn, Mg si Cu. Este de asemenea bogata in acid citric, acid malic, acid elagic, pectina, catechine, kemferol si acid salicilic. Se remarca efectul antiinflamator, inhibitor al proliferarii celulelor canceroase, antiangiogenic si cel de stabilizare a glicemiei. 100 g zmeura au 66 kcal.
COACAZELE NEGRE contin cantitati mari de vit. C, E, B5, B6, minerale precum Ca, Fe, K, Cu, Mn, antociani si taninuri. Semintele contin vit. E, acizi omega 3 si 6.
100 g de coacaze negre furnizeaza 39 kcal, 68% glucide, 9% proteine, <1% grasimi, si 23% fibre. Coacazele negre au efecte pozitive prin diferite mecanisme fiziologice asupra ochilor, pielii, inimii, rinichilor, plamanilor, creierului si oaselor. Sustin de asemenea si vindecarea ranilor.
Fructele de padure au si avantajul ca sunt usor de cultivat si de conservat, fac mai delicioase gustarile precum smoothiurile, salatele de fructe, mixurile cu cereale integrale pentru micul dejun si sunt fezabile chiar si pentru calatorii. Pentru a ne bucura de ele si inafara sezonului se pot spala si dupa uscare se pot ingheta rapid (quick freeze la min. -20 º) pe o tava avand grija sa existe suficient spatiu intre ele pentru a nu se lipi. Ulterior se ambaleaza in pungi mici si se pun din nou in congelator.
In concluzie, dupa cum spuneam si la inceput toate aceste beneficii ale fructelor de padure trebuie incorporate intr-o alimentatie variata, adaptata necesitatilor noastre individuale. Si nu uitati ca un cosulet cu fructe de padure oricat de sanatoase ar fi nu poate anula efectul unui pranz copios bogat in prajeli. Va doresc intelepciune pentru a face zilnic alegeri cat mai sanatoase!

CEREALE INTEGRALE versus CEREALE PROCESATE

Ioana ANTON-nutriționist dietetician specialist în programul #DietClubCentruldeDieta

Cerealele sunt produsele vegetale care au constituit baza alimentației umane – sub forma pâinii „cea de toate zilele“ – datorită prețului scăzut, păstrarea ușoară pentru un timp îndelungat, însușirilor senzoriale deosebite datorate conținutului ridicat de glucide sub formă de amidon și metodei de preparare relativ ușoară. Provin din familia graminee care au ca fruct mai multe cariopse reunite pe un spic sau în știulete. Reprezentanții de seamă ai acestei grupe sunt: grâu, orez, porumb, orz, ovăz, sorg, mei și secară.Din punct de vedere al compoziției în mod natural bobul cerealelor este alcătuit dintr-un strat exterior reprezentat de tărâțe sau fibre, strat intermediar bogat în amidon și partea internă reprezentat de embrion sau germene bogata în grăsimi. Pentru a avea un produs finit ce rezistă în timp industria cerealelor a decorticat boabele de stratul exterior și de embrion deoarece acestea făceau ca produsul finit să se deterioreze mai repede. Este bine de știut că în cazul grâului aproximativ 97% din vit.B1, 68% din vit B2, 94% din vit B6, 88% din Niacină, 57% din vit. B5, 70% din vit.

E este concentrată în stratul exterior și germene, straturi care sunt îndepărtate în procesul tehnologic de obținere a făinii de grâu clasice, grișului, pastelor și a altor derivate. La fel de deteriorate sunt și mineralele din cereale: odată cu rafinarea ele își pierd mai mult de jumătate din cantitatea de fier, zinc, calciu și cupru.

Pe scurt

  • cerealele integrale își păstrează toate vitaminele, mineralele, glucidele, proteinele, lipidele și fitonutrienții versus cerealele procesate care prin procesare își pierd marea majoritatea vitaminelor, mineralelor,fitonutrienților și fibrelor.De ce este bine să consumăm cereale integrale?
  • Contribuie la necesarul nostru de vitamine, minerale și macronutrienți;
  • Mențin stărea de sănătate gastrointestinală prin aportul de fibre ce susțin un tranzit intestinal sănătos;
  • Control al greutății prin faptul că sunt sățioase și vor limita aportul alimentar ulterior;
  • De fapt, consumul a 3 porții de cereale integrale zilnic a fost legat de un indice de masă corporală mai scăzut (IMC) și un procent mai mic de grăsime abdominală într-o revizuire a literaturii de specialitate a 15 studii la aproape 120.000 de persoane.
  • Bogate in glucide cu absorbție lentă, ce ne oferă energie perioadă îndelungată;
  • Este dovedit că alimentația ce conține cel putin 3 porții zilnice de cereale integrale (48 de grame) este asociată cu o reducere estimată între 20-40% a riscului de afecțiuni cardiace;
  • Într-o analiză a 6 studii efectuate pe aproape 250.000 de persoane, cei care consumă mai multe cereale integrale au avut un risc de accident vascular cerebral cu 14% mai mic decât cei care mănâncă mai puține cereale integrale;

Aportul recomandat zilnic de cereale variază în funcție de vârstă, sex și nivelul de activitate fizică. Totuși, în cazul adulților sănătoși acesta se încadrează aproximativ între 150-240 grame de cereale (5-8 porții de 30 de grame). Echivalentul unei porții poate fi de exemplu o felie de pâine.

Foame… sau poftă?

Vă este pofta de prajitura din imagine?

Foamea poate fi satisfăcută de alimente variate pe care le alegem conștienți și care nu ne dau sentimente de vinovăție după consum. În schimb, pofta ne îndreaptă spre alimente specifice – procesate industrial, bogate în grăsimi, zaharuri simple sau sare – care ne produc plăcere pe termen scurt, dar care, după consum, ne induc regrete și rușine.

Noi percepem lumea prin cele 5 simțuri. Sunetele pe care le auzim, senzațiile pe care le simțim, imaginile pe care le vedem, alimentele pe care le gustăm și aromele pe cere le mirosim devin substanța gândurilor și a emoțiilor noastre……

Citeşte tot articolul în Monitorul de Suceava https://www.monitorulsv.ro/Local/2020-07-16/Foame-sau-pofta

Pepenele roșu

Pepenele roșu este unul dintre fructele cu cel mai mare conținut de licopen – un antioxidant puternic care protejează organismul împotriva radicalilor liberi – deci și a cancerului.
Consumat un număr de zile vă poate ajuta și la reducerea acidului uric din sânge.
Putem să facem foarte simplu un fresh din pepene roșu cu ajutorul unui blender și putem adauga puțină lămâie sau lime și mentă.
Când ți-e poftă de ceva bun, nu te lăsa îmbiat de dulciuri, poti mănâncă o felie de pepene și îți vei potoli atât pofta de dulce cât și foamea.
citește și https://www.centruldedieta.ro/pepenele-verde-deliciu-de…/
un articol de: Cristina Iuliana LAZĂR

Alimentele se folosesc ca recompensă?

Sistemul de recompensă funcționează atât la copii, cât și la adulți, mai ales la cei care au avut parte de aceeași “practică” și în copilărie. Unii oameni nu pot mânca normal din cauza unei învățări defectuoase în copilărie. Adesea adultul care stă cu copilul mic interpretează greșit nevoile copilului care plânge ……

În cazul copilului, a-i oferi mâncare când nu îi este foame este greșit, dar a-i oferi mâncare nesănătoasă este de neacceptat pentru obișnuințele alimentare și pentru sănătatea lui pe termen lung. Recompensați cu o vorba bună, o îmbrățișare, timp de calitate petrecut împreună

Citește tot articolul în Monitorul de Suceava https://www.monitorulsv.ro/…/Alimentele-se-folosesc-ca… un articol de: Psiholog Mihai Moisoiu